Termenul de mecatronică a fost brevetat în Japonia, în anul 1972. De atunci, mecatronica a fost recunoscută ca o realitate în continuă dezvoltare, atât în mediul economic cât şi în cel educaţional.
Prima universitate care pregăteşte ingineri în acest domeniu a apărut, cum era şi firesc, în Japonia. În SUA, în anul 1998, numai pe coasta de vest existau peste 100 de universităţi în care se formau ingineri în această specializare.
În Europa prima promoţie de ingineri cu diplomă de mecatronişti a apărut în Anglia în anul 1989. În prezent, pretutindeni în lume, mecatronica are o puternică dezvoltare. Ea reprezintă răspunsul la revoluţia informatică, ce a produs şi produce încă saltul de la societatea avansat industrializată la societatea informatizată. Definită ca fiind integrarea sinergetică a mecanicii de precizie cu electronica şi informatica în scopul dezvoltării şi fabricării de produse inteligente, specialistul în mecatronică este un inginer cu un orizont larg, cu o pregătire multi- şi interdisciplinară. După cum piaţa o demonstrează, produsele mecatronice (produse electrocasnice, automobile, sisteme integrate de fabricaţie, roboţi, comunicaţii etc.), cu o valoare adăugată ce le conferă un înalt grad de rentabilitate, cu o cerere în continuă creştere, reprezintă pentru domeniul mecanic un nou nivel de dezvoltare, care, odată atins, dă un suport solid pentru o dezvoltare economică durabilă. Practic se poate aprecia că societatea avansat informatizată în industrie (pierdută din vedere în contextual actual de înţelegere a acestui concept, când se insistă pe mediul virtual) este implementată de mecatronică, ceea ce pentru domeniul mecanic reprezintă un absolut necesar stadiu de dezvoltare. Pe de altă parte electronica (în special microelectronica) şi informatica au un suport puternic de dezvoltare în produsele industriale, găsind un câmp vast de aplicabilitate, ce le rezolvă o oarecare saturaţie ce s-a atins în interiorul propriilor domenii.
Dintre numeroasele abordări ştiintifice, educaţionale şi/sau economice ale mecatronicii, pe plan mondial două referiri sunt definitorii:
• Directiva Comitetului Consultativ pentru Cercetare şi Dezvoltare Industrială al Uniunii Europene: “mecatronica este un obiectiv major pentru cercetarea europeană şi pentru programele educaţionale”;
• Raportul Clubului de la Roma, “Prima revoluţie globală; o strategie pentru revoluţionarea lumii”, lucrare editată de A. King (preşedinte de onoare) şi B. Schneider (secretar general), în capitolul “Progresul noilor tehnologii” enumeră şi argumentează tehnico-economic aporturile (în ordinea din lucrare) microelectronicii, automatizării şi roboticii, sistemelor integrate de fabricaţie, mecatronicii, telecomunicaţiilor, biologiei moleculare şi ingineriei genetice.
Specializarea de Mecatronică fiinţează la Facultatea de Mecanică din anul 1991. Există deja o bază materială constând din laboratoare didactice şi de cercetare, realizate în mare parte prin eforturi proprii ale catedrelor implicate. S-au achiziţionat astfel prin contracte CNCSIS diverse echipamente pentru instruire, în valoare de aproximativ 20.000 Euro.
De asemenea, specialiştii Facultăţii se numără printre fondatorii Asociaţiei Române de Mecatronică (SROMECA) alături de colegii de la facultăţile similare din Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Brasov. Rezultatele promovării continue a mecatronicii au început să-şi arate rezultatele, specialitatea de mecatronică regăsindu-se şi în învăţământul preuniversitar.
Ca urmare a recunoaşterii valorii învăţământului din Facultatea de Mecanică, s-au realizat acorduri de cooperare cu peste 10 universităţi de marcă din Europa unde, anual, peste 15 studenţi din Facultate fac stagii de perfecţionare în cadrul programelor SOCRATES-ERASMUS, contribuind astfel la dezvoltarea spiritului european în rândul tinerilor specialişti. Absolvenţi ai specializării de Mecatronică sunt în prezent implicaţi în proiecte de cercetare la INSA Lyon în Franţa, Universitatea Twente din Olanda, Universitatea Tehnică a Saarlandului din Saarbrucken – Germania.
Viitorul absolvent al sectiei de mecatronică va fi un inginer de sistem, cu abilităţi atât în domeniul mecanic cât şi în domeniul electronic şi al informaticii. Acest lucru se reflectă în ponderea disciplinelor din cele cele trei domenii (40%, 33% si respectiv 27%). Pe lângă gândirea sistemică, studenţii trebuie să-şi însuşească modul de lucru în echipă, specific noilor abordări, atât în exploatare cât şi în proiectare. O mare atenţie se acordă instruirii practice, a lucrului pe echipamente mecatronice.
Oferta socială a mecatronicii devine din ce în ce mai bogată, firme de prestigiu din domenii precum industria automobilelor, industria aerospaţială, producţia de sisteme inteligente, industria de IT, industria alimentară şi de electrocasnice etc. oferind locuri de muncă pentru absolvenţii acestei specializări. Sunt cunoscute demersurile unor firme ca Siemens, Continental, Amado, Dacia-Renault şi altele în acest sens.
• să proiecteze tehnologii, maşini şi utilaje;
• să devină expert tehnic judiciar sau nejudiciar în probleme tehnice;
• să lucreze în calitate de cadru didactic în învăţământul preuniversitar sau universitar;
• să continue pregătirea prin doctorat, etc.